Prezentare

Scurt istoric al Şcolii Gimanziale „Ion Muceleanu” Fântâna Mare

(Şcoala Fântâna Mare)

Izvor de lumină pentru locuitorii săi în 150 de ani

Motto: „Şcoala primară are chemarea de a forma conştiinţa naţională a poporului, de a-l face să-şi cunoască trecutul, pentru a-i înţelege rostul său în prezent şi chemarea sa în viitor ”

(Spiru Haret)

         După Unirea deplină a Principatelor Române, ministrul Instrucţiunii Publice, Dimitrie Bolintineanu înaintează guvernului, condus de Mihail Kogălniceanu, la 17 decembrie 1863, proiectul de lege al instrucţiunii. Legea a fost discutată şi votată de camera deputaţilor la 16 martie 1864 şi promulgată la 5 decembrie 1864, de Alexandru Ioan Cuza.

Astfel, la 20 ianuarie 1865 s-au înfiinţat şcolile din Brusturi, Dolhasca, Fântâna Mare, Forăşti, Găineşti, Giurgeşti, Liteni, Mălini, Probota, Sasca, Şoldăneşti, Tătăruşi şi Valea Glodului, aparţinătoare judeţului Baia.

Şcoala Fântâna Mare îşi începe cursurile la 20 ianuarie 1865, sub îndrumarea revizorului şcolar Nicolae Vicol, cu 12 elevi înscrişi în clasa I, avându-l ca învăţător pe V. Lupaşcu, cu 4 clase primare. Aceste date se găsesc în lucrarea „Din istoricul învăţământul primar al jude-ului Baia – 1943”, autor Dumitru Bălan, la paginile 203-204.

Încă de la început, şcoala a fost reprezentativă pentru satele din jur: Cotu Băii, Spătăreşti, Dumbrăviţa şi Praxia, întrucât acestea nu aveau încă şcoli. Aceasta a durat până în 1915, când s-a înfiinţat şcoala Cotu Băii, 1920 şcoala Spătăreşti, 1922 şcoala Praxia.

De la început, şcoala nu a avut local propriu, funcţionând în camere închiriate de la sătenii mai înstăriţi sau chiar în localul primăriei.

După 7 ani, 1872, din lipsă de fonduri, guvernul consevator a desfiinţat unele şcoli, printre care şi şcoala din Fântâna Mare, iar după alţi 8, 1880, să o reînfiinţeze pe cheltuiala comunităţii.

Înainte de desfiinţare revizorul şcolar Gheorghe Obreja, într-o inspecţie şcolară, a constatat că în şcoala din Fântâna Mare erau prezenţi 10 elevi din cei 27 înscrişi, iar progresul şcolar era slab din cauza lipsei de cărţi didactice, îndatorând pe învăţător să-şi procure cărţile trebuitoare copiilor, mobilierul era insuficient, iar localul era comun cu cel al primăriei, totodată stăruind ca proprietarul moşiei să cedeze una din casele sale pentru şcoală.

În 1882, la 12 februarie, revizorul şcolar I. L. Caragiale, face observaţii primarului din Fântâna Mare pentru încadrarea unui învăţător necalificat. Tot în acest an, costumul naţional devine obligatoriu pentru învăţătorii şi învăţătoarele şcolilor rurale.

În anul 1883 s-a introdus o nouă programă analitică pentru şcolile primare rurale care prevedea prelungirea studiilor de la 4 la 6 clase, iar vârsta de şcolarozare să fie de până la 14 ani. În clasa a V-a, la Limba Română se studiau modele de petiţii, contracte, învoieli agricole, epistole; la aritmetică sistemul metric aplicat în probleme practice, iar la ştiinţele naturii noţiuni de agricultură şi horticultură cu aplicaţii practice. În clasa a VI-a se predau noţiuni de creştere şi economie a vitelor, noţiuni de igienă şi medicină populară, noţiuni privind construcţia gospodăriilor. Toate acestea se făceau pentru pregătirea elevilor pentru viaţă.

Comunitatea locală din Fântâna Mare nu şi-a putut permite să construiască un local propriu de şcoală, de aceea, la insistenţele făcute de autorităţi către moşierii locali, proprietara satului Eliza Rod-De-Deal a donat comunei, în 1897, una din casele sale, zidită din cărămidă, cu destinaţia „numai pentru şcoală”. Localul era construit din 1840 cu robi aduşi de pe alte moşii. Avea 2 odăi ce serveau ca săli de clasă şi o altă odaie cu 67 m3, ce servea ca locuinţă pentru învăţător.

Cât şcoala din Fântâna Mare a funcţionat pe cheltuiala comunei, se foloseau anual 600 de lei, incluzând şi salariul învăţătorului, iar când a trecut la stat se cheltuiau pentru şcoală 1000 de lei anual, cu tot cu salariul învăţătorului.

În august 1898, cu aprobarea Ministerului şi cu mijloacele puse la dispoziţie de administratorul Domeniilor Coroanei, revizorul şcolar Serafim Ionescu a ţinut la Mălini primul curs de lucru manual din ţară la care au participat 38 de învăţători, printre aceştia găsindu-se şi Gheorghe Vasilache, învăţătorul din Fântâna Mare.

Raportul de inspecţie şcolară întocmit de revizorul Serafim Ionescu, în anul 1901, arăta că: „la Fântâna Mare spaţiul sălilor în raport cu numărul şcolarilor este insuficient, în sat fiind 170 de copii cu etate şcolară, iar înscrişi la şcoală numai 42.”

În 1920 la Fântâna Mare s-a înfiinţat al doilea post de învăţător, în 1927 al treilea post, iar în 1929 al patrulea post ocupat de învăţătorul Ion Muceleanu a cărui nume îl poartă şcoala noastră.  Învăţătorii erau calificaţi întrucât din 1914 se înfiinţase Şcoala Normală din Fălticeni. Fiind suferind, în 1931 directorul şcolii, învăţătorul Gheorghe Vasilache a decedat la catedră, în faţa elevilor săi producând o puternică impresie în comunitate. Amintim învăţătorii care au funcţionat la şcoala noastră până în 1931: Vasile Lupaşcu, Gheorghe Creţulescu, Vasile Lovinescu, Toader Ionescu, Vasile Grigorescu, Vasile Radovici, Gheorghe Papadopol, Neculai Varganici (era şi preotul satului), Natalia Cotescu, Adelina Vasilache, Ioan Cobzaru şi Natalia Beraru.

Din 1924 şcoala din Fântâna Mare funcţionează ca Şcoala Elementară de 7 ani, totodată înfiinţându-se şi şcoala de adulţi, întrucât se punea problema alfabetizării populaţiei.

Fiind nevoie de mai multe cadre didactice, mulţi din fiii şi fiicele de ţărani mai înstăriţi au absolvit şcolile normale din Fălticeni, Gura Humorului, Şendriceni – Dorohoi, astfel încât în anul şcolar 1933 – 1934 încadrarea şcolii era făcută cu patru învăţători născuţi în Fântâna Mare: Adela Muceleanu, Ion Muceleanu, Veronica Cercel şi Mihai Varganici, directorul şcolii, toţi normalişti.

Între 1920 – 1939 numărul elevilor şi al cadrelor didactice a crescut de aproximativ patru ori.

În 1939 şcoala se intitula Şcoala Primară Mixtă, Fântâna mare, judeţul Baia.

Odată cu începerea celui de-al doilea război mondial, ca un paradox, la Fântâna Mare se declanşează materializarea visului de câteva decenii al dascălilor locali, prin începerea construirii localului de şcoală din centrul satului, care şi astăzi, refăcut şi îmbunătăţit, serveşte ca local şcolar pentru clasele primare şi grădiniţă. Această clădire s-a construit cu eforturi mari din partea învăţătorului Ion Muceleanu, care a lucrat cot la cot cu muncitorii, cu sătenii şi uneori cu elevii, terminând lucrarea în 1942.

Învăţătorul Mihai Varganici a condus şcoala ca director din 1931 până în 1947. Chiar dacă fusese război, şcoala avea în anul şcolar 1946-1947 înscrişi în cele 7 clase: clasa I – 41 elevi, clasa a II-a – 49 elevi, clasa a III-a – 22 elevi, clasa a IV-a –  25 elevi, clasa a V-a – 24 elevi, clasa a VI-a – 8 elevi şi clasa a VII-a – 18 elevi.

În 1948, după reforma învăţământului, şcoala Fântâna Mare l-a avut la conducere pe învăţătorul director Gheorghe Spătărescu din Spătăreşti, care era învăţător în şcoală din 1945. Reforma a scos religia dintre obiectele de studiu şi s-a introdus după limba română, limba rusă obligatorie.

În 1950 şcoala avea elevi înscrişi din satele: Baia, Cotu-Băii, Dumbrăviţa, Praxia, Spătăreşti şi Fântâna Mare.

În anul 1962 s-a construit localul pentru gimanziu la marginea satului cu scopul de a primi şi elevii din satele învecinate.

În 1965 şcoala noastră dă prima promoţie cu 8 clase.

În anul şcolar 1970-1971 şcoala devine şcoală de 10 ani, după legea învăţământului din 1968, dar în clasa a IX-a, din 41 elevi înscrişi au promovat 15, aceştia terminând cursurile şcolare la Şcoala Nr.1 Vadu Moldovei, care devine şcoală coordonatoare şi pentru şcoala Fântâna Mare prin unificarea comunelor.

În toate aceste perioade, cu schimbări profunde, uneori bruşte, cu încercări de tot felul, nu uşor de depăşit, în şcoală s-au perindat zeci şi zeci de profesori calificaţi şi necalificaţi, suplinitori sau cu studii neterminate.

Baza şcolii a fost mereu asigurată de învăţătorii şi profesorii, care erau legaţi sufleteşte de localitatea natală, având locuinţă, rude, vecini cunoscuţi şi care au trudit totdeauna pentru ca şcoala din Fântâna Mare să asigure luminarea şi îndrumarea tinerelor generaţii spre propăşirea şi prosperitatea lor. Este momentul să apreciem şi să rspectăm întreaga activitate a învăţătorilor noştri, care au însemnat pentru noi şi comunitatea întreagă un exemplu în tot ce înseamnă viaţă, muncă, cinste şi corectitudine.

Un loc aparte în inima şcolii şi în minţile sătenilor din Fântâna Mare, l-a avut învăţătorul Ion Muceleanu, personalitate verticală a comunităţii din rândul căruia s-a ridicat. Au urmat învăţătorii: Mucileanu Grigore, Mucileanu Aneta, Lupaşcu Adelina, Câmpanu Costache, Câmpanu Viorica, profesorii: Lupaşcu Mihai, Lupaşcu Vasile, Lupaşcu Olimpia, Iordache Mihail, Moşneagu Tinca, Moşneagu Gheorghe – director al şcolii timp de 29 de ani, Mucileanu Gheorghe.

Toţi slujitorii acestei şcoli, educatoare, învăţători şi profesori au servit, cu devotament şi stăruinţă misiunea şcolii, transformând fiecare demers didactic într-u act de înălţare sufletească pentru elevi, trezind curiozitatea pentru ştiinţa de carte şi desfăşurând activităţi extraşcolare diverse şi intense pentru răspândirea culturii în rândurile cetăţenilor localităţii.

Majoritatea elevilor şcolii noastre au devenit oameni realizaţi, cu meserii, care s-au integrat în colectivităţile fabricilor şi uzinelor de altă dată, care au ştiut să-şi câştige existenţa demn şi onest.

În decursul anilor de funcţionare, şcoala noastră a produs printre copiii care au absolvit această şcoală, 49 de învăţători, 42 de maiştri militari şi subofiţeri, 36 de ingineri, 34 de ofiţeri, 21 de asistenţi medicali, 18 tehnicieni, 12 contabili, 9 economişti, 4 medici şi 2 preoţi.

În fiecare toamnă, de aproape 150 de ani, şcoala noastră îşi deschide porţile cu un aer solemn şi prietenos, bucuroasă să contribuie prin dascălii ei la luminarea minţilor generaţiilor noi, care-i calcă pragul, încât zâmbetul copiilor şi lumina tainică şi vie a cărţilor sunt pentru ea ca elixirul preţios ce-i păstrează tinereţea.

Graţie unui management responsabil, s-au îmbunătăţit permanent funcţionalitatea spaţiilor şcolare, estetica fiecărei săli de clasă, dotarea cu materiale didactice necesare şi implicit, calitatea actului instructiv – educativ.

În „Monografia localităţii Fântâna Mare, judeţul Suceava” – 2005 şcoala noastră are acordat un capitol aparte, din care se pot afla mai multe amănunte.